N-am mai scris de mult. Nu ca n-as fi avut ce, ca s-au intamplat muuulte, dar pur si simplu n-am avut starea. Nu-s o persoana prea structurata, ordonata sa zic ca vin mereu la jurnal sa notez ce-am mai facut.
Iar cand simt sa impartasesc ceva, pun mana pe telefon si sun un prieten....
Dar acum e sfarsit de an, vreme de sarbatoare. M-am pregatit pentru Craciun din timp, am facut Pudding, am avut calendar de advent, am trimis felicitari, am citit povesti la brad, am mers la colindat...dar tot nu m-am simtit ca-n copilarie. O fi bine, o fi rau? Habar-n-am. Acum vine revelionul. N-am organizat nik. Mi-ar fi placut sa fim cu prietenii, sa radem, sa fie galagie, nebunie, balamuc...dar o sa fim doar noi, probabil in liniste:) Oricum, m-am pregatit cu haleuri din belsug, gustoase, aratoase. Prevad ca pe la ora 1 o sa trag pe dreapta :))
Copiii-s bine, Vlad e deja baietel si el...are o personalitate puternica, e determinat, uneori agresiv :)))dar pe buna dreptate, isi apara tzatza lui.
Victor e la fel de bun si bland ca intotdeauna, si frumos. Uneori ma uimeste cat e de frumos.
Am avut si suparari cu Victor, intamplator am descoperit ca are un defect la dinti, adica incisivii superiori sunt dubli...trebuiesc scosi, nu vreau sa ma gandesc acum ce chin va indura. :(
Si marea realizare a acestui an e ca avem casa. Da, avem casa noastra. Revelionul trecut, la miez de noapte, eu, Victor si cu tati ne-am pus aceeasi dorinta, fara sa ne vorbim dinainte, si anume sa avem casa cu curte. In momentul ala, cel putin la mine, era doar la stadiul de dorinta, nu aveam nici macar vreun plan. Si iata ca incheiem anul cu casa ridicata, deja se lucreaza la interior. Inca nici nu realizez, imi pare un vis frumos din care nu vreau sa ma trezesc.
Ma uit la Victor ca si-a dorit-o atat de mult, e atat de fericit cand mergem acolo, pare sa nu-l deranjeze deloc stadiul in care e, mizeria santierului...iubeste casa aia la fel de mult ca noi si a pus la fel de mult suflet ca si noi.
Abia astept sa ne mutam in ea!
Altele de anul asta, mai putin bune.A murit Nusa. Nu credeam ca o sa ma doara asa de tare sau ca o sa mi se para asa socant. Era bolnava si slabita de mult. Cred ca de cand o cunosc eu avea inima fragila, la fiece raceala imi trecea prin gand ca e posibil sa moara. Anul asta a murit. de cancer. Nu de inima. Si a fost socant. Si imi lipseste mult. Ceva s-a rupt, nu mai simt la fel ca inainte.
Astea sunt evenimente ce-mi vin acum in cap, la final de 2011.
Ce-mi doresc pentru la anul?
Imi doresc sa ne mutam in casuta noastra, imi doresc sa fim sanatosi si sa traim si noi si mamele noastre, imi doresc sa iau o decizie buna privind scoala lui Victor - de asta am uitat sa spun, ca ma streseaza si sunt ingrozita de mersul la scoala- sa reusesc sa-mi pornesc o afacere cat de mica ca sa nu ma mai intorc la serviciu, sa fac al 3-lea copil sanatos si frumos...si cred ca deja mi-am dorit destule.
La multi ani cu sanatate!
