Scriu pentru mine, ca sa ma clarific.
In septembrie face 7 ani si trebuiie sa iau o decizie, deja daca mai aman risc sa intru in criza de timp si nu ar fi de dorit.
Deci trebuie inscris la scoala. Din pacate sentimentul care ma incearca cel mai des legat de acest subiect este ca o sa-l duc eu cu mana mea la imbecilizare. Si in afara de asta imi e groaza.
In decembrie am fost la o petrecere de copii de clasa 1. Si principala distractie era bataia. se bateau, baieti cu baieti, fetele cu baietii, mici cu mari, ideea e ca era o bataie generala. iar al meu nu stie sa se bata si nici nu cred ca va face fata la asa ceva. Si nici nu cred ca-i place. Si nici nu cred ca o sa fiu in stare sa-l invat sa se bata si el.
Boooooon. Am citit pe FB, la o cunostinta ca era mare bucurie ca si-a inscris copilul la scoala. Copil care e mai mare cu vreo 2 zile ca al meu. Si am simtit mai acut ca trebuie sa iau o decizie.
E clar ca trebuie sa-l inscriu la scoala, pentru ca deocamdata alta solutie nu am.
Asa ca azi am mers la Cornetu, unde sper sa ne mutam anul asta, sa-l cunosc pe unul dintre cei doi invatatori care vor lua la anul clasa 1 sau clasa 0, nu se stie inca. Si inca sunt bulversata. Barbat, 53 ani, sleampat in sensul rau, chel, cu dinti metalici la vedere. Altufel om deschis, volubil, poate chiar prea deschis, mi-a povestit toata viata lui, ce-a facut, ce face, ce va face, ce probleme are, cum procedeaza cu copiii...informatie muuulta, dupa doar o intalnire. M-am uitat si la copiii din clasa, pareau relaxati, nu stateau cu frica in banci, pareau sa-l indrageasca.
Pe mine nu ma intereseaza sa scoata marele invatat din el. Ma intereseaza sa fie om, sa nu urle la el, sa se duca cu placere la scoala, sa-si faca proeteni, sa cunoasca oameni si sa nu-i distruga personalitatea, ba mai mult sa-l ajute sau macar sa-i permita sa se afirme, asa cum e.
Eu ma raportez la oameni reactiv: imi place/nu-mi place. Si nu intotdeauna e bine. Pe omul asta nu l-am placut din prima clipa. E drept ca nu e un sentiment puternic si are maidegraba legatura cu maniera lui sleampata decat cu cum e el ca si persoana...cert e ca nu m-a convins. Mai am o sansa, mai exista un invatator.
Dar daca nici acesta nu ma convinge, ce fac?
vineri, 20 ianuarie 2012
sâmbătă, 31 decembrie 2011
Se-ncheie anul
N-am mai scris de mult. Nu ca n-as fi avut ce, ca s-au intamplat muuulte, dar pur si simplu n-am avut starea. Nu-s o persoana prea structurata, ordonata sa zic ca vin mereu la jurnal sa notez ce-am mai facut.
Iar cand simt sa impartasesc ceva, pun mana pe telefon si sun un prieten....
Dar acum e sfarsit de an, vreme de sarbatoare. M-am pregatit pentru Craciun din timp, am facut Pudding, am avut calendar de advent, am trimis felicitari, am citit povesti la brad, am mers la colindat...dar tot nu m-am simtit ca-n copilarie. O fi bine, o fi rau? Habar-n-am. Acum vine revelionul. N-am organizat nik. Mi-ar fi placut sa fim cu prietenii, sa radem, sa fie galagie, nebunie, balamuc...dar o sa fim doar noi, probabil in liniste:) Oricum, m-am pregatit cu haleuri din belsug, gustoase, aratoase. Prevad ca pe la ora 1 o sa trag pe dreapta :))
Copiii-s bine, Vlad e deja baietel si el...are o personalitate puternica, e determinat, uneori agresiv :)))dar pe buna dreptate, isi apara tzatza lui.
Victor e la fel de bun si bland ca intotdeauna, si frumos. Uneori ma uimeste cat e de frumos.
Am avut si suparari cu Victor, intamplator am descoperit ca are un defect la dinti, adica incisivii superiori sunt dubli...trebuiesc scosi, nu vreau sa ma gandesc acum ce chin va indura. :(
Si marea realizare a acestui an e ca avem casa. Da, avem casa noastra. Revelionul trecut, la miez de noapte, eu, Victor si cu tati ne-am pus aceeasi dorinta, fara sa ne vorbim dinainte, si anume sa avem casa cu curte. In momentul ala, cel putin la mine, era doar la stadiul de dorinta, nu aveam nici macar vreun plan. Si iata ca incheiem anul cu casa ridicata, deja se lucreaza la interior. Inca nici nu realizez, imi pare un vis frumos din care nu vreau sa ma trezesc.
Ma uit la Victor ca si-a dorit-o atat de mult, e atat de fericit cand mergem acolo, pare sa nu-l deranjeze deloc stadiul in care e, mizeria santierului...iubeste casa aia la fel de mult ca noi si a pus la fel de mult suflet ca si noi.
Abia astept sa ne mutam in ea!
Altele de anul asta, mai putin bune.A murit Nusa. Nu credeam ca o sa ma doara asa de tare sau ca o sa mi se para asa socant. Era bolnava si slabita de mult. Cred ca de cand o cunosc eu avea inima fragila, la fiece raceala imi trecea prin gand ca e posibil sa moara. Anul asta a murit. de cancer. Nu de inima. Si a fost socant. Si imi lipseste mult. Ceva s-a rupt, nu mai simt la fel ca inainte.
Astea sunt evenimente ce-mi vin acum in cap, la final de 2011.
Ce-mi doresc pentru la anul?
Imi doresc sa ne mutam in casuta noastra, imi doresc sa fim sanatosi si sa traim si noi si mamele noastre, imi doresc sa iau o decizie buna privind scoala lui Victor - de asta am uitat sa spun, ca ma streseaza si sunt ingrozita de mersul la scoala- sa reusesc sa-mi pornesc o afacere cat de mica ca sa nu ma mai intorc la serviciu, sa fac al 3-lea copil sanatos si frumos...si cred ca deja mi-am dorit destule.
La multi ani cu sanatate!
Iar cand simt sa impartasesc ceva, pun mana pe telefon si sun un prieten....
Dar acum e sfarsit de an, vreme de sarbatoare. M-am pregatit pentru Craciun din timp, am facut Pudding, am avut calendar de advent, am trimis felicitari, am citit povesti la brad, am mers la colindat...dar tot nu m-am simtit ca-n copilarie. O fi bine, o fi rau? Habar-n-am. Acum vine revelionul. N-am organizat nik. Mi-ar fi placut sa fim cu prietenii, sa radem, sa fie galagie, nebunie, balamuc...dar o sa fim doar noi, probabil in liniste:) Oricum, m-am pregatit cu haleuri din belsug, gustoase, aratoase. Prevad ca pe la ora 1 o sa trag pe dreapta :))
Copiii-s bine, Vlad e deja baietel si el...are o personalitate puternica, e determinat, uneori agresiv :)))dar pe buna dreptate, isi apara tzatza lui.
Victor e la fel de bun si bland ca intotdeauna, si frumos. Uneori ma uimeste cat e de frumos.
Am avut si suparari cu Victor, intamplator am descoperit ca are un defect la dinti, adica incisivii superiori sunt dubli...trebuiesc scosi, nu vreau sa ma gandesc acum ce chin va indura. :(
Si marea realizare a acestui an e ca avem casa. Da, avem casa noastra. Revelionul trecut, la miez de noapte, eu, Victor si cu tati ne-am pus aceeasi dorinta, fara sa ne vorbim dinainte, si anume sa avem casa cu curte. In momentul ala, cel putin la mine, era doar la stadiul de dorinta, nu aveam nici macar vreun plan. Si iata ca incheiem anul cu casa ridicata, deja se lucreaza la interior. Inca nici nu realizez, imi pare un vis frumos din care nu vreau sa ma trezesc.
Ma uit la Victor ca si-a dorit-o atat de mult, e atat de fericit cand mergem acolo, pare sa nu-l deranjeze deloc stadiul in care e, mizeria santierului...iubeste casa aia la fel de mult ca noi si a pus la fel de mult suflet ca si noi.
Abia astept sa ne mutam in ea!
Altele de anul asta, mai putin bune.A murit Nusa. Nu credeam ca o sa ma doara asa de tare sau ca o sa mi se para asa socant. Era bolnava si slabita de mult. Cred ca de cand o cunosc eu avea inima fragila, la fiece raceala imi trecea prin gand ca e posibil sa moara. Anul asta a murit. de cancer. Nu de inima. Si a fost socant. Si imi lipseste mult. Ceva s-a rupt, nu mai simt la fel ca inainte.
Astea sunt evenimente ce-mi vin acum in cap, la final de 2011.
Ce-mi doresc pentru la anul?
Imi doresc sa ne mutam in casuta noastra, imi doresc sa fim sanatosi si sa traim si noi si mamele noastre, imi doresc sa iau o decizie buna privind scoala lui Victor - de asta am uitat sa spun, ca ma streseaza si sunt ingrozita de mersul la scoala- sa reusesc sa-mi pornesc o afacere cat de mica ca sa nu ma mai intorc la serviciu, sa fac al 3-lea copil sanatos si frumos...si cred ca deja mi-am dorit destule.
La multi ani cu sanatate!
joi, 14 aprilie 2011
miercuri, 13 aprilie 2011
a schimbat patul
din senin s-a mutat singur in camera.
Intr-o seara mi-a spus ca doarme pe canapea in sufragerie. Sincer, nu l-am crezut. i-am facut semn lu taxo sa elibereze camera si s-a culcat. A dormit toata noaptea. A doua seara la fel, de data asta l-am crezut, asa ca i-am pus cearceaf.
A treia noapte a zis ca doarme cu taxo, la noi in camera. Cumva mi s-a parut normal. Dimineata cand m-am trezit, nu era in pat cu taxo. era tot pe canapea. Mi-a povestit taxo ca s-a trezit noaptea cu el, s-a trantit pe canapea si a adormit.
Aseara i-am propus sa ii pregatesc patul din living si a acceptat. cu emotie. L-am simtit emotionat ca va dormi acolo singur. Si cu teama ca nu cumva sa-si piarda patul lui cu etaj. L-am asigurat ca pastram patul cu etaj pentru cand ne vom muta la Cornetu si va avea camera lui. Asta i-a placut si l-a linistit.
Peste noapte m-am dus sa-l invelesc si m-a simtit. m-a intrebat mirat ce fac? M-a simtit deci.
Eu ma simt tare ciudat. Imi lipseste. Cand dormeam in aceeasi camera, ma trezeam noaptea si ii auzeam respiratia...acum imi lipseste, mi se pare ca e tare departe in alta camera. Oricum, ma simt ciudat. A crescut si-mi arata prin tot ce face ca a crescut. Si-a pierdut dintii, s-a mutat in alta camera...oare ce urmeaza?
Intr-o seara mi-a spus ca doarme pe canapea in sufragerie. Sincer, nu l-am crezut. i-am facut semn lu taxo sa elibereze camera si s-a culcat. A dormit toata noaptea. A doua seara la fel, de data asta l-am crezut, asa ca i-am pus cearceaf.
A treia noapte a zis ca doarme cu taxo, la noi in camera. Cumva mi s-a parut normal. Dimineata cand m-am trezit, nu era in pat cu taxo. era tot pe canapea. Mi-a povestit taxo ca s-a trezit noaptea cu el, s-a trantit pe canapea si a adormit.
Aseara i-am propus sa ii pregatesc patul din living si a acceptat. cu emotie. L-am simtit emotionat ca va dormi acolo singur. Si cu teama ca nu cumva sa-si piarda patul lui cu etaj. L-am asigurat ca pastram patul cu etaj pentru cand ne vom muta la Cornetu si va avea camera lui. Asta i-a placut si l-a linistit.
Peste noapte m-am dus sa-l invelesc si m-a simtit. m-a intrebat mirat ce fac? M-a simtit deci.
Eu ma simt tare ciudat. Imi lipseste. Cand dormeam in aceeasi camera, ma trezeam noaptea si ii auzeam respiratia...acum imi lipseste, mi se pare ca e tare departe in alta camera. Oricum, ma simt ciudat. A crescut si-mi arata prin tot ce face ca a crescut. Si-a pierdut dintii, s-a mutat in alta camera...oare ce urmeaza?
miercuri, 6 aprilie 2011
minutul 29
In ciuda emotiilor, am facut-o si pe asta
http://webtv.money.ro/emisiuni/editie-speciala-economia-este-viata-%282%29-06-04-2011?autoPlay=true#
http://webtv.money.ro/emisiuni/editie-speciala-economia-este-viata-%282%29-06-04-2011?autoPlay=true#
marți, 29 martie 2011
The plan
am luat o hotarare si o scriu aici tocmai ca sa-mi fie mai greu sa o incalc. Si anume, sa repar raul facut. Imi acord 2 ani. Atat sper sa-mi ia ca sa indrept lucrurile. Cum? In mare trebuie sa-i redau increderea in sine. Concret?
1. Renunt la cearta si abordez negocierea.
2. Cand ma supar ma retrag pana imi trec nervii.
3. Accept tacerea lui.
4. Saptamanal vom avea o activitate impreuna. Si aici imi propun fie mers la biblioteca, fie mers la vreun muzeu, fie mers la teatru/opera. Si sigur mai apar si altele.
5. Incep sa-l laud in public, de fata cu cat mai multa lume.
6. Nu-l mai apostrofez in public.
1. Renunt la cearta si abordez negocierea.
2. Cand ma supar ma retrag pana imi trec nervii.
3. Accept tacerea lui.
4. Saptamanal vom avea o activitate impreuna. Si aici imi propun fie mers la biblioteca, fie mers la vreun muzeu, fie mers la teatru/opera. Si sigur mai apar si altele.
5. Incep sa-l laud in public, de fata cu cat mai multa lume.
6. Nu-l mai apostrofez in public.
doi copii si-un caine: ce inseamna sa nu vorbesti?
doi copii si-un caine: ce inseamna sa nu vorbesti?: "Stau si ma intreb ce naiba simt cand cineva nu-mi vorbeste? Este clar ca ma frustreaza. In momentele acelea astept sa aud ceva, un anume cev..."
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)